CNPGovernment meetingsOpinia Strategia Moldova 2030

Opinia Strategia Moldova 2030

14.12.2018

Opinia privind Strategia de Dezvoltare 2030 a Republicii Moldova: 
adaptarea și răspunsurile la provocările globale și transformarea societății

Sumar executiv

Mandatul Consiliului Național de Participare (CNP) este de a contribui la formularea strategiilor Guvernului. Moldova 2030 prezumă că este un document de dezvoltare strategică a Republicii Moldova pentru următorii 12 ani, o perioadă lungă cu transformări uriașe în contextul economiei globale și a Republicii Moldova.

Opinia conține 3 capitole: 1. Trecerea în revistă a principalelor provocări ale transformărilor globale și regionale pertinente și cu impact substanțial asupra evoluțiilor din Republica Moldova, 2. Analiza principială a textului Strategiei din perspectiva consistenței și calității acestuia dar și din perspectiva incorporării răspunsurilor la provocările globale și regionale, 3. Formularea propunerilor principiale de integrare a factorilor externi ca răspuns la acestea provocări globale și regionale. Opinia este elaborată în termen redus și cu resursele limitate în timp și ca efort, astfel, nu a cuprins o critică constructivă exhaustivă cu un set de propuneri consistente, decît doar principiale.

Opinia CNP este una nefavorabilă. Documentul expune viziunea intraspectivă asupra dezvoltării Republicii Moldova, nu conține soluții principiale în contextul schimbărilor și factorilor de transformare globală și regională. În cea mai mare parte se conțin propuneri de principiu relevante, însă pe termen scurt (2-3 ani) sau în cel mai bun caz pe termen mediu (pînă la 5 ani), astfel viziunea de lungă durată lipsește. Este evident că Moldova în anul 2030 va fi substanțial diferită de ce este astăzi, în 2018, însă documentul propune o simplă extensiune a realităților actuale.

Strategia de dezvoltare 2030 trebuie să conțină enunțuri privind schimbările vizionare ale societății pe dimensiunile cheie inclusiv rolul și locul Republicii Moldova în lumea transformată formulate accesibil pentru cetățeni.

Obiectivele dezvoltării durabile (Sustainable Development Goals) reprezintă o parte a rezultatelor așteptate din perspectiva beneficiilor cetățeanului dar nu sunt strategiile în sine sau toate rezultatele și transformările necesare. Tehnologiile emergente, structurilor economice și sociale, oportunitățile externe, transformările externe și interne va trebuie factorizate și sinergizate în atingerea viziunii ;i obiectivelor respective.

Transformările rapide ale tehnologiilor noi inevitabil creează o nouă realitate care trebuie prevăzută, captată și incorporată în strategia de dezvoltare 2030 a Republicii Moldova. Faptul că transformările tehnologiilor noi sunt doar parțial observate în Republica Moldova deloc înseamnă că în perioada de 4-6 ni acestea nu vor fi factori și forțele dominante de manifestare în toate domeniile societății precum ne demonstrează istoria recentă. În contextul a 4-iei revoluții industriale în derulare (4th industrial revolution) manifestarea plenară a tehnologiilor industriale și tehnologiilor de organizare: manufactura avansată (caracterul cost-eficient și rapid, robotizare, clusterizarea tehnologică, trasabilitatea descentralizată prin blockchain a părților asamblatoare, etc), avansarea materialelor noi (alternativele de plastic, electricitatea verde, nan-, bio- materiale), agricultura avansată (producere organică, precizia și monitorizarea producerii, etc), eficiența în producere (producerea robotizată și automatizată, eliminarea surselor neregenerabilile), trasabilitatea, logistică în termen mediu și lung vor schimba societate, organizarea businessurilor și societatea. Strategia Moldova 2030 trece cu vedere acestea realități în rapidă derulare.

Se comite o confuzie principială dintre impactul politicilor la nivelul cetățenilor, societății și obiectivele de dezvoltare care atacă principalele probleme cu dezvoltarea societății. Formularea viziunii și obiectivelor nu este bazată pe identificarea problemelor principale reiese din o serie de modele aplicabile și folosite complementar, fiind standardul de analiză în formularea politicilor strategice: 1) analiza tendințelor determinative pentru dezvoltare extrase din factorii de succes, 2) analiza factorilor de constrângere pentru dezvoltare, 3) eșecurile de nefuncționalitațe, deficiențelor și carențelor importante care provoacă injustiție, nediscriminare, 4) captarea așteptărilor grupurilor cheie privind necesitățile de schimbare, 5) oportunitățile critic importante de dezvoltare.

Domeniile pentru strategia Moldova 2030 sunt selectate în baza unui principiu de conformare la confortul administrativ de măsurare a progresului. Caracterul arbitrar se confirmă prin suprapuneri, unele sunt mai globale, altele mai specifice în formulare a scopurilor și obiectivelor.

Descrierea situației este în mare parte o relatare și nu o analiză prin evidențierea problemei sau problemelor și respectiv, o identificare pentru fiecare problema a setului de cauze, factorilor cauzali. Nu se expune contextul specific al problemelor, nu sunt evidențiate tendințele și transformările pe plan internațional, extern care modifică calitativ și radical situația descrisă.  Nu sunt supuse evaluării ex-post politicile relevante situației și problemelor neanunțate în text. Factorii cauzali sunt identificați și raportați la problemele concrete, dar sunt simplu enumerați, inclusiv fără clasificarea acestora după categoriile de: regulator, financiar/economic, informațional, etc

La formularea viziunii strategice, obiectivelor specifice nu este folosită abordarea teoriei schimbării cu formularea specifică a schimbării dorite la obiectivul de dezvoltare și țintele de realizare (țintele sunt mecanic preluate din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) interpretate greșit ca schimbări dorite către 2030). Obiectivele specifice sunt formulate general și ne-exhaustiv. Impactul scontat, în formula propusă, poate fi considerat acelea ținte ODD.

La formularea acțiunilor prioritare se enunță o listă de doleanțe de activitate, relevante de principiu, dar care nu reiese din modelele de analiză expuse mai sus. Totodată, deseori sunt inconsistente, formulate nespecific (domeniului concret și contextului) pentru a repara, elimina unele cauze identificate sau pentru a capta efectul extern, tendința externă cunoscută și transformativă. Acțiunile nu sunt structurate în funcție de obiectivele specifice, spre exemplu obiectivul specific anume numerotat și corespunzător acțiunile specifice pentru trasabilitate mai bună. Lipsesc estimările ex-ante monetare și cuantificate pentru implementarea acțiunilor (contrar cerințelor de elaborare a documentelor strategice).

La formularea indicatorilor de monitorizare și evaluare indicatorii trebuie corelați cu rezultatele așteptate în baza obiectivelor specifice și a viziunii de schimbare, legătura respectivă să fie clar explicată, la moment indicatorii, evident, nu sunt corelați. Indicatorii reprezintă o lista cu caracterul eclectic al indicatorilor cu diversele metodologii asociate, accentul se pune pe indicatori ușor măsurabili a unor activități/produse realizate (output) și nu pe calitatea proceselor si rezultate de impact (outcome).  Folosirea metodologiilor foarte diferite, reduce coerența și în special controlul autorităților publice asupra procesului. Indicatorii sunt incoerent formulați avînd un mix de indicatori de intrare și indicatori de proces necorelați, indicatorii nu măsoară de fapt nici progresul în domeniul propus nici a schimbărilor necesare.